Când un rasarit încununa zâmbetul zarii, inimile îndragostitilor încep sa tresara trezindu-si stapânii.
Într-o dimineata perfecta, rasfatându-se cu zâmbete si sarutari, doi îndragostiti deschid ochii fericiti unul
în bratele celuilalt, asa cum si-au dorit mereu.
Radu se desmetici repede, înviorat de imaginea sfârcurilor ei întarite pândindu-l obraznice de deasupra paturii moi.
Valentina, simtindu-si fericirea prea rasfatata ca sa îsi refuze vre-o placere, se întinse somnoroasa, curbându-si
spatele zvelt si ridicându-si pieptul victorios în aer, pregatit pentru atacul lui pofticios care se produse instantaneu.
Bucuroasa, ea îi trecu mâinile prin par si se apleca sa-i sarute înca o data fruntea.
- Te iubesc, îi sopti.
Zâmbindu-i ghidus privind-o dintre sânii ei, Radu îi raspunse fericit :
- Si eu te iubesc!
Sarutarile urcara pâna la gurita ei în care se înfipse cu un sarut pasional, astâmparându-se cu greu în cele din urma îsi continua discutia:
- Ce-ti mai face inimioara?
- Te iubeste pe tine, îi darui Valentina raspunsul cu o privire divina.
- Atunci putem începe înca o zi minunata.
Coborându-se din pat, o lua în brate:
- Unde vrei sa zbori?
- La dus!
- La dus!
Îmbratisati sub jetul fin, cei doi îndragostiti savurau senzatiile mângâindu-se senzuali.
El îi privea parul ud, ochii si buzele întredeschise, trupul siroind peste care stropii de apa pareau a pluti în extaz.
- Porumbita mea e pleosita toata, oare va mai putea zbura?
Valentina îsi musca buzele întelegandu-l...
Într-o clipita o întoarse lipind-o cu spatele de el si cu o miscare ferma, ca si cum ar fi vrut sa o înalte,
îi mangaie în sus coapsele, fesele, mijlocul, împlântându-i-se în sânii pe care îi framânta puternic strigându-i “Zboara! Zboara iubire!”
Cu capul lasat pe spate, îndurând coplesita stropii de apa înabusitori, Valentina îsi lasa gâtul prada gurii sale,
în timp ce o mâna îi rasfata în continuare sânul iar pe cealalta o primi fericita între picioare.
Excitati puternic, se unduiau amândoi într-un dans senzual, ea mângâindu-i apasat penisul erect cu fesele moi
si catifelate, el dezmierdându-i cu degetele, tandru si puternic în acelasi timp, sexul flamând, intrând din când
în când în vaginul fierbinte si primitor.
Valentina se simti arzând sub dus, Radu simti focul si apa îngemânate în palmele lui si înnebunit de dorinta o patrunse puternic pe la spate.
Sub dusul fierbinte, prin sticla aburinda, doua trupuri pareau unul, o fiinta miraculoasa, nascuta din foc si apa,
într-un dans frenetic al dragostei si pasiunii.
- Asta da învioare de dimineata, îi arunca ea, iesind din dus cu picioarele tremurânde câteva minute mai târziu.
Radu, zâmbind sagalnic, îi raspunse cu o palma peste fund...
Admirându-si trupurile aburinde se stersera senzual unul pe celalat. Luând-o din nou în brate cu spatele
lipit de trupul sau, Radu o dezmierda în fata oglinzii. Mângâind-o fermecat îi sopti fierbinte lânga ureche:
- Uite ce-mi chinuie mie dorintele în fiecare zi, Valentina!
Înmuiata în bratele sale, ea îi privea fermecata palmele ce îi rasfatau trupul gol. Printre degetele lui,
sânii zdrobiti îsi strecurau sfârcurile rosii, înca stralucind de umezeala;
- Uite cum sunt facuti pentru palmele mele, minunea mea...
Îsi continua mângâierile tandre pe sub ei, pe mijlocul ei catifelat, strângând-o într-o îmbratisare tandra îi marturisi:
- Esti cea mai frumoasa si speciala femeie din inima mea, sa nu uiti asta nici o clipa, Valentina!
Stii ce vad eu în oglinda? Vad priviri angelice si crede-ma, pot sa jur, vad conturul unor aripi împodobindu-te.
Ea râse înfiorata.
- Stii ce strâng eu în brate? continua Radu. Îmi strâng fericirea. Câti oameni au norocul si placerea asta,
sa îsi atinga fizic fericirea inimii lor, sa o savureze într-o îmbratisare?... e asa de minunat!
Cu obrajii lipiti, cei doi se leganau din nou într-un dans de asta data mult mai lin si tandru.
Vrajit, el îi recita o declaratie de dragoste: “Ma poarta-n inima cum marea leagana pe valuri barca,
caci n-am nici pânze nici vâsle si ma duce prin
viata doar dragostea ta. N-as face un pas în lume fara sa vad lumina
privirii tale calauzindu-ma-n bezna, n-as mai pleca nicaieri daca nu
as sti ca plec ca sa ma-ntorc la tine! Tu-mi dai curajul sa-nfrunt furtunile,
îmi dai puterea sa lupt... si toate le fac numai pentru tine. Iar când trebuie sa plec nu uita sa-mi
trimiti meteloti de nadejde doua trei saruturi si-un ”te iubesc” fierbinte sa mi-l lasi la inima capitan.”
Ametita de fericire, restul diminetii Valentina o simti scurgându-se ca prin vis: cum el nu o lasa sa se îmbrace
si îi pregati micul dejun goala, cum mâncase asezata la masa în bratele lui si îsi servisera unul altuia mâncarea din mâna,
cum îl îmbracase abtinandu-se cu greu sa nu se mai joace putin cu el,
cum Radu pleca dar nu înainte de a o mai rasfata cu câteva saruturi si mângâieri
care o lasara uda si dornica asa cum îi placea lui sa o stie asteptându-l...
- Hei, si eu vad conturul unor aripi! îi striga ea ascunsa în spatele usii când el iesi.
Radu îi zâmbi fericit departându-se si mai greu.
Cu spatele lipit de usa închisa, Valentina se opri putin cu ochii închisi sa îsi asculte inima.
Da, se simtea bogata si fericita.
“Sunt cea mai iubita si fericita femeie” declara ea cu voce tare. Simtindu-se nebunatica, salta ca o fetita spre dormitor...
“Azi va fi o zi perfecta”.
