Romantismul si Iubirea

Romantismul e in esenta chimie: o minte frumoasa care provoaca creierul sa secrete o mixtura de substante si hormoni (endorfine - hormonii fericirii, vasopresina si oxitocina - hormonii fidelitatii, luliberina - catalizantul atractiei) ce ne transforma emotiile si sentimentele, imbatandu-ne cu ele. Nu se foloseste intamplator sintagama ”betie” in acest context pentru exact asta se intampla, e o betie de hormoni, creeand aceleasi efecte ca si alcoolul: euforie, dependenta, sevraj psihic cand se termina, mai putin efectele toxice. Ce mai, pentru cunoscatori, iubirea romantica este cu adevarat ”nectarul zeilor”.

Nu desconsiderati romantismul, cautati-l, creati-l, provocati aceste reactii in voi pentru ca acestea sunt adevarata distractie, spre deosebire de cea pe care ne imaginam ca o traim anesteziindu-ne cu alcool sau alte droguri cand defapt nu facem decat sa platim scump cateva clipe de uitare. Romantismul e alcoolul inimii si daca vreti sa traiti momente cu adevarat speciale pompati-l cu pasiune si viata o sa vi se umple de muzica si dans. ...Dar mai si treziti-va. De ce? Pentru ca nu exista intodeauna romantism dupa o zi lunga de munca, dupa incercari dificile, dupa boala, dupa nesomn, dupa lipsa de chef, dupa nervi, suparari, stres, probleme... Creierul nu va serveste nici un strop de nectar dulce pentru inima in asemenea momente si debusolati o sa priviti reci la persoana de alaturi judecandu-l nemilos: ”esti un strain, nu ma intelegi si nu te inteleg”. Da, asta ramane intre oameni cand totul s-a rezumat la hormoni, romantism, atractie. Dincolo de vorbe frumoase, dincolo de mangaieri pricepute, de priviri dulci si trupuri fierbinti... e esenta.

Daca iubesti cu adevarat un om, iti faci cuvintele tarnacop si ochii felinar si sapi! Sapi, sapi, sapi! Sub arsita cand celalalt se revolta si te biciuieste usturator pentru ca il atingi in locuri sensibile, in bezna infioratoare a indiferentei cand celalalt nu te intelege si e plin de raceala, prin furtuni si avalanse, nu te dai batut si sapi, sapi, sapi pana la capat, pana ajungi la aurul sufletului. ... si atunci te opresti plin de admiratie in fata profunzimilor sufletesti, tu, miner murdar, ponosit si frant de munca ingenunchezi tacut si umil iar ea sau el isi aduna tot aurul, toata esenta nepretuita, tot sufletul profund, se dezvaluie fara retineri si ti se daruie cu incredere si neconditionat.
...Asta e ceea ce se numeste IUBIRE...