In geana apusului se stinge
Clipind ultimul meu suspin,
Ecou parfumat ce peste munti se ninge
Cu atatea vorbe ce-au plecat si nu mai vin.
Poate-s pierdute, poate zac in neguri, rupte,
Cuvintele sunt subrezi curieri:
Zvacniri de aer, cioburi de raze degerate,
Sa le dai cerului, dar nu te obosi sa speri.
E atat de rece aerul, alerg
Sa prind in clipe razele de soare
Si m-am pierdut iar pasii mi se sterg
Din suflete, singuratatea doare.
S-a-ngretosat de mine moartea, ce pacat
Ea, ce-a cu pofta necuprinsa!
Si eu sunt obosit, mi-e sufletul uscat
De-o viata prea incinsa.
Geana mortii se inchide peste mine
Si nu mi-e dor, o nu, nu mi-e mai dor de voi
Cumplite zile de lumina si nopti de pasiune pline,
Ma-nghite umbra acum, si-a ranilor puroi.
