Poezii de dragoste

Fragila coapsa de vioara

Lumini suave din aplice
Cad pe statuile propice
Care-nconjoara Incaperea
Marind si veghea si tacerea

Iar vraja noptilor te cere
Intr-o hlamida de tacere
Si inefabila maree
Misterul tau ascuns, femeie!

Si cum pasesti in avanscena
Cu parul despletit, o trena
Ca o cometa de racoare
Ti se asterne la picioare

Din ce hrisov si pana unde
Tristetea lumilor patrunde,
Ce mostenire sau crepuscul
In minaretul tau minuscul?

Fragila coapsa de vioara
De cand te stiu pe dinafara
Podoaba fara circumstanta
Care nu-ncapi in nici o stanta!