www.CadouriDeDragoste.ro - cadouri personalizatecadouri personalizate
Comanda cadouri personalizate, carti, caricaturi si portrete digitale bijuterii personalizate cadouri sute de cadouri personalizate
comanda sute de cadouri personalizate
Carti Personalizate

Impresii clienti!!!
Exemple carti (pdf, foto)
Dedicatii pt cadouri/carti
Comanda carti
Cat costa

Carti personalizate
Declaratii de dragoste
Fantezii
Poezii de dragoste
Citate de dragoste
Poezii+Citate
Love poems
Te iubesc
Poezii pt copii
Colinde Craciun
Texte proprii

Cadouri personalizate

Caricaturi, portrete
Rame, suporturi foto
Bijuterii personalizate
Ceasuri personalizate
Ursuleti personalizati
Tricouri personalizate
Genti, posete, ghiozdane
Perne (special!)
Umbrele personalizate
Sepci, cravate, accesorii
Paturi, perdele dus
Gadgeturi personalizate
Puzzle-uri, carti de joc
Diplome, medalii, trofee
Alte suprize personalizate

Idei Cadouri

200 cadouri personalizate!
Cadouri el/iubit
Cadouri ea/iubita
Ziua Indragostitilor
Cadouri 8 martie
Cadouri majorat
Cadouri mama
Cadouri Craciun

Ion Minulescu      
Poezii de dragoste      


Celei mai aproape                        

De ce-ti sunt ochii verzi -
Coloarea wagnerianelor motive -
Si parul negru ca greseala imaculatelor fecioare?
De ce-ti sunt buzele patate de violete trecatoare?

Si mâinile de ce-ti sunt albe ca albul tristelor altare
Din Babilon,
Si din Ninive?

De ce, când plângi,
În plânsu-ti moare o-ntreaga lume de petale
De trandafiri,
De chiparoase,
De nuferi albi
Si crizanteme?...
De ce, când plângi,
Cu tine plânge tristetea blondelor opale,
Iar tortele aprinse-n umbra castelelor medievale
Se sting suflate ca de groaza demoniacelor blesteme?...
De ce, când cânti,
Cu tine cânta un infinit de armonii
Ce navalesc tumultoase
Din golul zarilor,
Din astre,
Din zborul pasarilor albe,
Din fundul marilor albastre,
Din lumea mortilor,

Din lumea parerilor de rau târzii?
Si când stai ochi în ochi cu-amantii - poeti
Ce-ti cânta ochii,
Parul
Si buzele -
Când te-nfioara cuvintele ce n-au fost spuse,
Când in penumbra violeta a trioletelor apuse
Pui într-o cumpana Minciuna
Si-ntr-alta cumpana-Adevarul,
De ce te pleci spre cel mai tânar dintre poeti,
Si-i strângi cu sete
În palme capul,
Ca-ntr-o gheara de vultur însetat de sânge,
Si dintii tai
De ce-i picteaza, în rozu-obrajilor, motive
Asiriene,
Din poemul trait de sfintele poete
În noaptea-altarelor pagâne
Din Babilon
Si din Ninive?...


Celei care pleaca                        

Tu crezi c-a fost iubire-adevarata...
Eu cred c-a fost o scurta nebunie...
Dar ce anume-a fost,
Ce-am vrut sa fie
Noi nu vom sti-o poate niciodata...

A fost un vis trait pe-un ?arm de mare.
Un cântec trist, adus din alte tari
De niste pasari albe - calatoare
Pe-albastrul razvratit al altor mari
Un cântec trist, adus de marinarii
Sositi din Boston,
Norfolk
Si New York,
Un cântec trist, ce-l cânta-ades pescarii
Când pleaca-n larg si nu se mai întorc.
Si-a fost refrenul unor triolete
Cu care-alt'data un poet din Nord,
Pe marginile albului fiord,
Cersea iubirea blondelor cochete...

A fost un vis,
Un vers,
O melodie,
Ce n-am cântat-o, poate, niciodata...

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Tu crezi c-a fost iubire-adevarata?...
Eu cred c-a fost o scurta nebunie!


Celei care minte                        

Eu stiu c-ai sa ma-nseli chiar mâine...
Dar fiindca azi mi te dai toata,
Am sa te iert -
E vechi pacatul
Si nu esti prima vinovata!...

În cinstea ta,
Cea mai frumoasa din toate fetele ce mint,
Am ars miresme-otravitoare în trepieduri de argint,
În pat ti-am presarat garoafe
Si maci -
Tot flori însângerate -
Si cu parfum de brad patat-am dantela pernelor curate,
Iar în covorul din perete ca si-ntr-o glastra am înfipt
Trei ramuri verzi de lamâita
Si-un ram uscat de-Eucalipt.

Dar iata,
Bate miezul noptii...
E ora când amantii,-alt'data,
Sorbeau cu-amantele-mpreuna otrava binecuvântata...

Deci vino,
Vino si desprinde-ti din pieptenul de fildes parul,
Înfinge-ti în priviri Minciuna
Si-n caldul buzei Adevarul
Si spune-mi:
Dintre câti avura norocul sa te aiba-asa
Câti au murit
Si câti blesteama de-a nu te fi putut uita?...

Eu stiu c-ai sa ma-nseli chiar mâine...
Dar fiindca azi mi te dai toata.
Am sa te iert -
E vechi pacatul
Si nu esti prima vinovata!...

Deci nu-ti cer vorbe-mperecheate de sarutari,
Nu-ti cer sa-mi spui
Nimic din tot ce-ai spus la altii,
Ci tot ce n-ai spus nimanui.
Si nu-ti cer patima nebuna si fara de sfârsit,
Nu-ti cer
Nimic din ce poetul palid
Cerseste-n veci de veci, stingher,
Voi doar sa-mi schimbi de poti o clipa
Din sirul clipelor la fel,
Sa-mi torni în suflet înfinitul unui pahar de hidromel,
În par sa-mi împletesti cununa de laur verde
Si în priviri
Sa-mi împietresti pe veci minciuna neprihanitelor
iubiri.
Si-asa tacuti -
Ca doua umbre, trântiti pe maldarul de flori -
Sa-ncepem slujba-n miez de noapte
Si mâine s-o sfârsim în zori!


Multasteptatei                        

De când te-astept!...
Sunt ani...
Si anii, ce lungi î?i par când n-ai cu cine
S-asculti ciudatele romante ce plâng viorile-n surdine...
Si violetele apusuri ce triste-ti par când n-ai cui spune
Ce-nfiorari plutesc în zare
Si-n plânsul celor patru strune!...

. . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . .

Te-am asteptat la-ncrucisarea potecilor pe care-alt'data
Multaoteptatele amante soseau grabite sa-si sarute
Amantii,
Ce-asteptau în umbra, tacuti ca niste statui mute...
Si câte primaveri, de-a rândul, castanii rosii nu-mi vestira
Ca nimeni n-a trecut pe-acolo
Si-n zare nimeni nu s-arata!...

Te-am asteptat pe tarmul marii -
Pe tarmul nalt ca si terasa
Castelului regesc, pe care un print si-ar astepta mireasa...
Dar valurile, stiutoare de soarta celor ce pornira
Spre tarmul unde stam de straja,
Când le-ntrebai ce stiu de tine,
Îmi spusera c-astept zadarnic...
Si azi viorile-n surdine...
Ce-mi plâng ciudatele romante
Mai trist de cum le plânse ieri,
Par lacrimi picurate-n cupa netalmacitelor dureri...


Trei lacrimi reci de calatoare                        

Si-ai sa ma uiti -
Ca prea departe
Si prea pentru mult timp pornesti!
Si-am sa te uit -
Ca si uitarea e scrisa-n legile-omenesti.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Cu ochii urmari-vei tarmul, topindu-se ca noru-n zare,
Si ochii-ti lacrima-vor poate
Trei lacrimi reci de calatoare ;
Iar eu pe tarm
Mâhnit privi-voi vaporu-n repedele-i mers,
Si-ntelegând ca mi-esti pierduta,
Te-oi plânge-n ritmul unui vers.

Si versul meu
L-o duce poate vreun cântaret pâna la tine,
Iar tu -
Cântându-l ca si dânsul,
Plângându-l, poate, ca si mine -
Te vei gândi la adorata în cinstea careia fu scris,
Si-uitând ca m-ai uitat,
Vei smulge din cadrul palidului vis
Întunecatu-mi chip,
Ca-n ziua când te-afunda vaporu-n zare
Si când din ochi lasai sa-ti pice
Trei lacrimi reci de calatoare!

Odeleta                        

In cinstea ta -
Cea mai frumoasa si mai nebuna dintre fete,
Voi scri trei ode,
Trei romante,
Trei elegii
Si trei sonete.
Si-n cinstea ta, -
Cea mai cantata din cate-n lume-au fost cantate, -
Din fiecare vers voi face
Cate-un breloc de-argint, în care
Gandirile-mi vor sta alaturi, ca niste pietre nestimate
De-a pururi incrustate-n bronzul
Unei coroane princiare! ...
Din tara-n care dorm de veacuri vestitii Faraoni,
Din tara
In care Sfincsii stau de vorba cu Nilul sfant
Si cu Sahara,
Din tara-n care palmierii
Vestesc arabilor furtuna
Si caravanelor pierdute
Ca nu se mai întorc nici una,
Din tara asta minunata

Tacuta,
Trista
Si bizara,
Iti voi aduce trei smaralde nemaivazute-n alta tara,
Trei perle blonde, pescuite de Negri-n golful de Aden,
Si trei rubine-nsangerate, ascunse toate-ntr-un refren
De Triolet,
Pe care nimeni nu-l va intelege, - fiindca nu-i
In lume nimeni sa-nteleaga simbolul Trioletului! ...

Romanta fara ecou                        

Iubire, bibelou de portelan,
Obiect cu existenta efemera,
Te regasesc pe-aceeasi etajera
Pe care te-am lasat acum un an...

Iti multumesc!...
Dar cum?... Ce s-a-ntimplat?...
Ce suflet caritabil te-a pastrat
In lipsa mea,
In lipsa ei,
In lipsa noastra?...
Ce demon alb,
Ce pasare albastra
Ti-a stat de veghe-atita timp
Si te-a-ngrijit
De nu te-ai spart
Si nu te-ai prafuit?...

Iubire, bibelou de portelan,
Obiect de pret cu smaltul nepatat,
Ramii pe loc acolo unde esti...
Sa nu te misti...
Si daca ne iubesti --
O!... daca ne iubesti cu-adevarat --

Asteapta-ne la fel inca un an...
Un an macar...
Atât...
Un singur an...
Iubire, bibelou de portelan!...

Romanta fara muzica (Ca ne iubim)                        

Ca ne iubim - si-o stie lumea toata -
E-adevarat;
Dar cat ne vom iubi
Nici noi nu stim,
Nici lumea nu va sti ...
Si nu va sti-o, poate, niciodata ...
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Ne-am cunoscut în tara-n care-alt'data
Manon Lescaut iubi pe Des Grieux,
Intr-un amurg de toamna, orchestrate
In violet,
In alb,
In roz
Si-n bleu.
Si ne-am iubit intaia oara-n parcul
In care Nimfele de marmura privesc,
Cu ochii-ntrebatori, catre peluza
Pe care-un Zeu isi pregateste arcul,
Sa-si bata joc de cei ce-l ocolesc ...
Si ne-am iubit! ...
Ti-aduci aminte?...
Bluza -
Ah! ... Bluza ta pe sanu-ti decoltat
Parea un peplum de matase, sfasiat
Pe sanul unei Venere ce moare! ...
Si ne-am iubit cu-atata nebunie.
Ca statuele albe ne-au privit
Cu ochi gelosi,
Iar zeul a-mpietrit
In mana cu-o sageata-otravitoare! ...
Si ne-am iubit,
Si-azi toata lumea stie
Ca ne iubim ...
Dar cat ne vom iubi
Nici noi nu stim,
Nici lumea nu va sti! ...


Romanta fara muzica (In tine-mi pun toata speranta)

In tine-mi pun toata speranta
Si-ti zic:
- De-acum pentru mine fii totul
Iar eu
Voi fi pentru tine acelasi ateu,
Ce-afara de tine nu crede-n nimic.
Fii totul -
Trecutul, cu mortii de ieri
Ce dorm la raspintii, de salcii umbriti,
Si ziua de miine, cu noii veniti
Ce rid pe mormintul defunctei Dureri...
Spre norii de-arama, pe-naltele scari
Urca-vom --
Din goluri în goluri pribegi,
S-ajungem în tara în care sunt regi:
Nimicul,
Eternul,
Si-Albatrosul din zari...
Si-acolo-n gradina în care nu cresc
Decât matragune,
Cucute
Si laur,
Surbi-vom cu sete din cupe de aur
Iubirea topita-n Albatrosul ceresc!...

Iubire, bibelou de portelan!...

Romanta fara muzica (Ca sa-ajung pana la tine)    

Ca sa-ajung pana la tine, i-am zis calului:
- Grabeste ...
Pune-ti aripi ca în basme
Si te-nalta pana-n nori ...
Tot mai sus,
Tot mai departe -
Ca sireagul de cocori
Ce pluteste colo-n zare! ...
Haide, calule, grabeste! ...

Ca sa-ajung pana la tine, i-am zis vantului:
- Da-mi mana
Si taraste-ma cu tine pana unde poti patrunde -
Pana-n zarea-nsangerata unde soarele s-ascunde...
Ca s-ajung cat mai degraba,
Haide, vantule, da-mi mana! ...

Ca sa-ajung pana la tine, i-am zis mortii:
-- Mergi-nainte
Si coseste-mi fara mila tot ce-i viu
Si-mi tine calea ...
Netezeste-mi muntii-n zare
Si-umple-mi de cadavre valea
Dintre ea si mine -
Haide! ... Haide, moarte, mergi-nainte! . . .
Ca sa-ajung pana la tine,
Pentru tine-au obosit
Calul,
Vantul,

Moartea -
Toate mi-au facut pe voie;
Dar . . .
Dintre cutele perdelei, ochii-ti verzi nu-mi mai rasar,
Strunele ghitarei-s rupte
Si . . . romanta s-a sfarsit!

Romanta fara muzica (Nu-i nimeni ca sa ne vada)    

Nu-i nimeni... nimeni sa ne vada si sa ne-auda
Nu pleca.
Da-mi degetele-ti inelate sa le sarut ca si-altadata,
Da-mi degetele-ti inelate -
Poeme-n pietre nestimate -
Vreau sa le-nvat pe dinafara si sa le cânt,
Da-mi mana toata.
Caci nu-i în tot salonul alta, asa, la fel ca mana ta.
Ramai cu mine toata seara ...
Ce-ti pasa daca-o sa sfarseasca
Orchestra valsul? ...
Tu nu stii
Ca nu-i în tot salonul altul la fel cu mine sa iubeasca?
Deschide-ti bratele -
Altarul în care ma-nchinam alt'data -
Deschide-ti bratele si prinde-mi în ele bratele-obosite.
Apleaca-ti gura-nsangerata,
Si sarutarile-ti aprinse inseamna-le pe obrazu-mi pal.
Inseamna-le la rand, sa-mi steie pe veci de paza,
Neclintite,
Ca pasarile legendare pe malul lacului Stymfal!...


Romanta ultimei seri          

Pe buzele-mi rosii port si-astazi stigmatul
Dezastrelor mute din ultima seara...
Pe buzele-mi rosii - apusuri de vara -
Port urmele luptei pierduta-n palatul
Eternului Mâine
Si fostului Ieri!...

Mi-ai spus într-o seara ca-i ultima seara!...
Vai!... Ultima seara ce trist se sfârsea...
Te vad parca si-astazi învinsa,
Culcata,
Pe-aceeasi araba si veche sofa,
Cu pleoapele-nchise,
Cu gura-nclestata
Si mâinile-n cruce ca doua stindarde
Salvate din focul cetatii ce arde!...

Sarmana învinsa de însusi învinsul
Vointelor tale...
Suprema chemare
Ce-si pierde zigzagul în gesturi ce mor...
Lumina nocturna de stea cazatoare...
Pe buzele-mi rosii priveste stigmatul
Dezastrelor mute din ultima seara
Si-asculta-ti a luptei stridenta chitara
Cum plânge,
Si-n urma, cum moare-n palatul
Eternului Mâine
Si fostului Ieri!...
Sunt glasuri de clopot ce parca te cheama

Si glasuri de streanguri ce scârtâie-n vânt...
Un glas de frânghie si-un glas de arama
Se zbat împreuna,
Si doua sentinte
Topite sunt parca-ntr-un singur cuvânt:
"Amantul te minte"...
"Amantul te minte"...
Si-n viata, acelasi etern Început
E doar profanarea acelor Sfârsituri,
Traite
Si-apuse cu cei din trecut!

Romanta ei                        

Când vei vedea-ntre geamuri, la fereastra,
O cupa de cristal,
Si-n cupa de cristal, o floare-albastra -
Simbolul unui rendez-vous banal -
Oricine-ai fi, sa intri fara teama,
Caci gura mea te-asteapta
Si trupul meu te cheama!...

Necunoscut, sau prieten vechi,
Nu-mi pasa!...
Oricine-ai fi, tu poti intra oricând la mine-n casa,
Caci casa mea e casa tuturora,
E madrepolul magic de margean
Spre care navile-si îndreapta prora,
Sa-si caute-adapost în plin ocean...

Si-asa cum sunt -
Femeie sau fecioara,
Plebeie anonima sau regina -
Eu te primesc cu-aceeasi simpatie
Si-oricine-ai fi,
Al meu esti pe vecie!
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Bine-ai venit, preludiu de chitara!...
Bine-ai venit, final de mandolina!...

Romanta ultimului sarut                        

Opreste-ma!...
Nu ma lasa
Sa te sarut,
Caci gura mea
În clipa-n care îti saruta gura
Îti soarbe lacoma si respirarea
Cu care-ti prelungesti caricatura
Pe care bunul Dumnezeu
Ti-a creionat-o dupa chipul sau -
Asa cum i-a dictat-o inspirarea!...

Opreste-ma!...
Nu ma lasa
Se te sarut,
Caci gura mea
E gura care nu saruta
Decât cu sarutarea muta
A celor ce,-mpacati cu cele sfinte,
Pornesc cu talpile-nainte
Si-n gura cu câte o floare,
Culeasa-anume pentru cine moare!...

Opreste-ma!...
Nu ma lasa
Sa te sarut,
Caci gura mea
Saruta fara... "va urma".

Iar mâine-n zori când voi pleca,
În gura mea
Cu respirarea ta,
Nu-ti voi lasa - drept amintire -
Decât portretul meu pe poarta,
O zi de doliu-n calendar,
Nota de plata la dricar
Si... "Vesnica ta pomenire"
Pe fundul celor opt pahare
De tuica fiarta,
Golite dupa-nmormântare
De cei opt ciocli ce-?i purtara
Cosciugul în spinare.

Opreste-ma!...
Nu ma lasa
Sa te sarut,
Caci gura mea
N-a sarutat decât aoa
Cum a vrut Ea...
ai tot asa va saruta mereu,
Fiindca - fatal - nu sarut Eu,
Saruta numai Gura mea...

Texte de dragoste

Declaratii de dragoste
Mesaje de dragoste
Citate de dragoste
Poezii de dragoste
Texte inspirationale
Sms de dragoste

Speciale

Blog CadouriDeDragoste
Noutati cadouri
Promotii cadouri
Newsletter
Colaboratori

*** Cadouri, bijuterii personalizate, pandantive, medalioane, bratari cu poze.