Nicolae Labis      
Poezii de dragoste      

Fior                        

Poate-am visat ceva rau si-am uitat,
Poate-i doar pentru ca visinii s-au înflorat,
Poate-i doar vântul ce limpede suna,
Ori pentru ca au muscat asta noapte din luna
Vârcolacii, ori stele prea multe pe fata
Mi-au picurat o otrava de gheata,
Ori poate e dimineata.

Cine esti, ori ce esti,
Abur ori duh straveziu de povesti,
Care-ai patruns si îmi macini mereu
Trupul si sufletul meu?

Privesc în oglinda - acelasi mi-i chipul
Si buzele groase taiate ca-n lemn.
Pe pavaza fruntii vad bine ca nimeni
N-a scris, înca nu, nici un semn.

Dar vorbele-mi murmura: suna-ne,-ncearca-ne,
Sufletu-si pâlpâie albe chemari,
Ochii îmi ard rotunjiti peste cearcane,
Inima-si bate ecoul de zari.

Cine esti, ori ce esti,
Abur ori duh coborât din povesti,
Unda prelinsa sa ma învenine,
Stea fulgerata în mine?

Primele iubiri                        

2
Mi-am taiat în suflet temple,
Chip cioplit s-asez în ele,
Cerbii mei au sa-l contemple
Adunati sub ploi de stele.

Brazii mei înalti si plopii
Sub poleiuri de zapada,
Înmultit în mii de copii,
Chipul tau au sa ti-l vada.

Iar izvorul înserarii
Oglindi-va-n ape pale
Arcul strâns al cugetarii
De pe bolta fruntii tale.

Peste stânci mi s-or desprinde
Flacari verzi, când ai sa treci,
C-o privire vei aprinde
Roua ierbii mele, reci.

Daca alte lumi, plecata
Cu-ai tai pasi ai sa alinti,
Îti va fi si-atunci pastrata
Urma pasilor fierbinti.

Caci fosnindu-ti unduirea
Calma,-a palmelor subtiri,
Mi-a stins pâna si-amintirea
Trecatoarelor iubiri.

Doar o singura iubire
Lâng-a ta o mai pastrez -
Este prima mea iubire,
Ea mi-a dat în viata-un un crez.

Ea, al vietii mele soare,
Încalzi-va din senin
Toate cântecele care
Tie am sa ti le-nchin.

Primele iubiri                        

4
Mergeam tacuti alaturi, straini, odinioara
Si presimteam ca astazi voi fi îndragostita
De fata ta curata ca zorile de vara,
De parul tau de aur împletit.

Dar nu stiam ca nimeni n-are sa poata sterge
Vapaile din inimi, acest pojar nestins,
Ca pe carari de sticla alaturi ne vor merge
Ideile, îmbratisate strâns.

Ca prins de-o vraja noua si-atotcuprinzatoare
Voi parasi boema cu gustul ei amar,
Ca vinul, desi-mi place când scapara-n pahare,
Ma va-mbia din ce în ce mai rar.

Vazusem frumusetea privirilor semete,
Izvoare de lumina, de umbre si scântei,
Dar banuisem numai adânca frumusete
De dincolo de ochii mari si grei,

Ce mai târziu, prin lupte launtrice-am aflat-o
Si-o aflu-n întregime în fiecare zi
Iluminându-mi viata cu flacara-i curata
Fara de care n-as putea trai.