www.CadouriDeDragoste.ro - cadouri personalizatecadouri personalizate
Comanda cadouri personalizate, carti, caricaturi si portrete digitale bijuterii personalizate cadouri sute de cadouri personalizate
comanda sute de cadouri personalizate
Carti Personalizate

Impresii clienti!!!
Exemple carti (pdf, foto)
Dedicatii pt cadouri/carti
Comanda carti
Cat costa

Carti personalizate
Declaratii de dragoste
Fantezii
Poezii de dragoste
Citate de dragoste
Poezii+Citate
Love poems
Te iubesc
Poezii pt copii
Colinde Craciun
Texte proprii

Cadouri personalizate

Caricaturi, portrete
Rame, suporturi foto
Bijuterii personalizate
Ceasuri personalizate
Ursuleti personalizati
Tricouri personalizate
Genti, posete, ghiozdane
Perne (special!)
Umbrele personalizate
Sepci, cravate, accesorii
Paturi, perdele dus
Gadgeturi personalizate
Puzzle-uri, carti de joc
Diplome, medalii, trofee
Alte suprize personalizate

Idei Cadouri

200 cadouri personalizate!
Cadouri el/iubit
Cadouri ea/iubita
Ziua Indragostitilor
Cadouri 8 martie
Cadouri majorat
Cadouri mama
Cadouri Craciun


Nicolo Machiavelli versus Mahomed

Ție, fascinantă femeie!
|
autor: Sanda Dan Ion.

- - - - - - - - - - - - - - - - - -
Nicolo Machiavelli vs. Mahomed
Nicolo Machiavelli se întreabă retoric: ’’cine ne-a dat ochi să vedem stelele și nu ne-a dat și mâini să le atingem?’’.
Considerând că se adresează nouă bărbaților, am zice că ne deplânge ne justificat. Vorbele acestea sunt brodate doar în scopul obținerii de aprecieri estetice, și frumusețea lor scăpărătoare e ca lumina acelor astre, ce nici măcar nu le aparține, ci unele doar o reflectă pe cea venită de aiurea. E chiar mai prozaic. Celor ce au lumină proprie, le e dată de electronii ce migrează pe orbite inferioare și eliberează fotoni.
Ce să atingi, și de ce?
Ce nevoie să mai avem de stelele din acele sumbre depărtări, noi, cărora ne e dăruit fiorul dragostei, și care suntem astfel făcuți încât să iubim femeia. Nu după stele tânjim ci după delicata-i apariție și după trupul ei tulburător.
Ne mușcăm buzele. Ni-l vrem în mâini. Numai tremurul femeii în brațele noastre ne întregește fericirea. O adulmecăm pretutindeni, căci numai ea, ființa femeiască, conferă sens faptelor noastre, și făurește rânduiala lumii.
Chiar dacă uneori ne este refuzată drăgălășenia femeii, ea este prezentă pretutindeni precum Dumnezeu, care deși niciodată nu răspunde el însuși întrebărilor noastre, este acolo undeva, receptacol a tot ce ne animă, ca-n bezna nopții pe întinsul mării, far.
Pentru bărbat femeia e deliciul viețuirii.
Ea, cu o îmbrățișare și cu-n surâs ne înflăcărează, și ne ridică iar și iar în slăvi, sau, uneori cu ochii plânși, și cu sărutul ei cu gust de lacrimi sărate alungă orice animozitate, sau ranchiună, ne face de-i uităm micile infidelități, și o tragem purificată chiar și din abisul trădării. Clepsidra trupul ei neprețuit și chipul sugerează armonia , blândețea și inocența.
La câtă grație răspândesc în jur, le-am lăsa să ne-nșele, și noi să ignorăm și ponegriri și defăimări, și să nu resimțim amărăciune de cum ne recâștigă făcându-ne ochi dulci încă și încă o dată.
Nici nu știu ele ce forța imensă au asupra noastră, sau poate că știu...
Totdeauna, tumultul semeției tale masculine se mistuie în o mântuitoare-ngăduință și, mijlocită de prezența iubirii, viața pleacă iarăși și iarăși de la începutul imaculat. Femeia te’nfundă c-o privire, te-nmoaie cu o lacrimă, te-nalță cu o vorbă.
Acei bărbați ce nu-nțeleg această poezie, și neagă strâmbând din nas, sunt niște monștri ce trebuie stârpiți.
Fiecare din noi are în gând și-n fibra lui femeia.
Fiecare trage nădejde să fie încurajat a face curte unei femei, căci ea îi oferă apropierea fizică care nu se banalizează niciodată, căci e o bucurie perpetuă.
Fiecare e îndrăgostit lulea la un moment dat de o femeie, e dizolvat în ea, evaporat în juru-i, e aprig, năvalnic și tandru.
În compania ei el e învăluit de aura ce îi dă forța bună și de-nestrămutat
De dragul ei el este creatorul de valori în societate. De dragul ei el îmbracă pufoaica, acoperind și latura brutală a muncii.
Sub casca minerului în abataje, sau a celui de pe megastructuri, și în oricare alt bărbat pulsează gândul spre femeie. Ea îi conferă tărie. Pentru ea care plânge și când varsă oja, el își pune la bătaie toată energia, de dragul fidelității și chiar infidelității ei, căci așa vrea Dumnezeu, și cine-ar îndrăzni să fie mai presus ca El.
Bărbatul adevărat se încrede în înțelepciunea divină, și astfel el e gata să treacă peste, să-și ierte la clipă femeia. Însuși Mahomed, cel ce a adus cuvântul Domnului, servește drept pildă de mărinimie. Supus încercării, trece peste impas cu grația-i de profet.
Aișa lui, seara, la strângerea catrafuselor pentru plecare, căci călătoreau mai mult noaptea deoarece ziua soarele ardea ca văpaia, în loc să rămână blândă-ntre perne în litiera adusă de slujitori, ea s-a întors în cort să-și caute lănțicul.
Slujitorii, fără a-și da seama că ea-și luase tălpășița… au așezat litiera la cucurigu pe spinarea cămilei, au priponit-o-n sfori, și au aliniat cămila la caravană.
În tot acest răstimp și cât alaiul armatei se punea-n mișcare ea a tot scotocit după lănțic în acel vast perimetru... al cortului, și datorită izolației fonice a perdelelor… n-a auzit nici zarva de afară și nici că se tot estompa și că liniștea cuprindea deșertul. A rămas, așadar, din greșeală... în cort, acolo unde fuseseră așezați pentru popas, abandonată... în așteptare(a unui salvator), în strălucirea ’’izbitor de romantică a Lunii deșertice’’, precum sunt nopțile în Vamă, care ascut percepția tinerilor vilegiaturiști, ce se bucură de seri minunate și de nesfârșita iubire, cum scrie Lucian Avramescu:
’’E o seară ciudată, năucă, turbată, din stele cad roți și piane de argint...’’
I s-a înfățișat apoi un tânăr din ariergardă, relatează ea după ce faptul a fost consumat. Au ajuns din urmă caravana destul de anevoios... abia când campase iarăși chiar sub zidurile Medinei, și soarele deja răsărise pentru o nouă zi.
În pofida acestei justificări ea a fost acuzată de dezmăț de către toată lumea în afară de părinți și prieteni – cum e firesc și chiar normal... Copleșită de aceste nedrepte-nvinuiri ea s-a închis în dormitor, refuzând cu încăpățânare mâncarea, cum se știe-ndeobște. Plină de amărăciune a plâns zi și noapte.
Mahomed era o într-o situație fără de ieșire.
Așa pățește orice bărbat, căci luptându-se cu sine însuși, e în ambele tabere, cum spune Voltaire: el este și pro dar și contra. Chiar el s-o pățească?! El, care era un bărbat adorabil, așa de șarmant și atât de iubitor de parfumuri și de femei? El, care, beneficia de o derogare pe merit, și avea mai multe neveste deși legea de atunci permitea doar patru.
Comform exegeților lui, când se logodise cu Aișa, aceasta avea numai șapte anișori, și s-au căsătorit și au ajuns să împarte patul când mireasa a împlinit nouă.
Deși le mai avea și pe celelalte, pe care era obligat a nu le neglija, tânjea după Aișa, deoarece ’’ea era o prezență plăcută și el îi prețuia compania’’.
Numai tu iubitor autentic de femei știi că Ea doboară semeția oricărui bărbat, înțelegi și ești totdeauna agitat după răsplata ei, și de aceea inima îți dă brânci să îți arăți gentilețea!
Ce Căi Lactee, ce Orion?... Deprimat fiind, nu s-a putut consola privind stelele lui Machiavelli. Imaginea mirifică a cerului înstelat insuflă cu adevărat visare și lirism, imensitatea lui tulburătoare îndeamnă la contemplare, dar nu cheamă la atingeri acolo în acel acel înalt. Licărirea stelelor crește magia nopții, stârnește romantism și doruri în om. Scânteierea luminii selenare întețește și ea văpaia privirii și, aprinzând fosforic trăsăturile feței, în mod ciudat atenuează claritatea, și adăpostul acelui întuneric luminat dă fiorului de început curaj la inițiative...
Într-adevăr, la orice întâlnire nocturnă cu o femeie, poate privim către astre, dar doar să captăm din eter duhul dragostei, în timp ce palmele ni se aștern pe trupul ei sfânt.
După necazul din deșert nu i-au fost nici lui suficiente nici stelele și nici feeria nopții.
Îndurând o lună fără iubirea Aișei, Mahomed era răpus de chin și de dorință. De asemenea, hula poporului și lipsa de tact a ginerelui său, Ali, ce a încercat să-l consoleze cu ’’au mai pățit și alți bărbați…’’, în loc să-l liniștească, mai rău l-au întărâtat.
A răbufnit, însă nu ca vrun bărbat grosolan, ce socotește că are în competențe a-și osândi femeia cu pumnul și palma.
A răbufnit ca unul descătușat de aceste concepții primitive, ca unul care având norocul să fi fost dezmierdat, cuprins de jind, nu are astâmpăr și vrea iar și iar, chiar cu prețul iertării. Ce dacă femeia este cea care dă undă verde când se poate pierde cu firea și se întinde lasciv peste perne?...
Ce vină să aibă fiindcă tot ce-i mai bun în ea este drăgălășenia, care, îi este dat s-o împartă?!...
Apoi, când ea este descumpănită, devine vulnerabilă și plânge, și cum să nu te încrezi când îi vezi suferința?!
Aișa, cu atât mai mult, nu era decât o fetiță.
În detrimentul sfâșietoarei ambiguități, ce reieșea din filmul evenimentelor, Mahomed a ales îngăduința și mărinimia. Cu o bine-venită revelație a spălat dintr-o dată rușinea amândorura.
I-a descurajat pe acuzatori și continuă să-i intimideze și acum în secolul 21 pe colportorii care-l necăjesc pe soț, împuindu-i capul cu vorbe. Dacă clevetesc, să tragă într-un fel și ei ponoasele.
Această revelație a simplificat cu măiestrie totul, și poate de aceea s-a păstrat până astăzi în capitolele Coranului sub următoarea formă: ''Cine acuză o femeia de adulter și nu aduce patru martori va fi el însuși pedepsit cu 80 de bice și îi va fi respinsă acuzația''.






blog comments powered by Disqus
Texte de dragoste

Declaratii de dragoste
Mesaje de dragoste
Citate de dragoste
Poezii de dragoste
Texte inspirationale
Sms de dragoste

Speciale

Blog CadouriDeDragoste
Noutati cadouri
Promotii cadouri
Newsletter
Colaboratori

*** Cadouri, bijuterii personalizate, pandantive, medalioane, bratari cu poze.