George Cosbuc      
Poezii de dragoste      

Nu te-ai priceput                        

Nu te-ai priceput!
Singur tu nu mai placut,
Ca eu tot fugeam de tine?
O, nu-i drept, nu-i drept, Sorine!
Ti-am fost draga, stiu eu bine,
Dar, sa-mi spui, tu te-ai temut.
Si eu toate le-am facut,
Ca sa poti sa-mi spui odata,
Sa ma-ntrebi:"Ma vrei tu, fata?"
Si plângeam de suparata
Ca tu nu te-ai priceput.

Nu te-ai priceput!
Zici ca-s mândra si n-am vrut
Ca s-ascult vorbele tale?
Dar de unde stii? În cale
Ti-am umblat si-n deal si-n vale,
Si-oriunde te-am stiut.
Zile lungi mi le-am pierdut,
Sa ma-mprietenesc cu tine:
Tu-mi umblai sfios, Sorine,
Si plângea durerea-n mine
Ca tu nu te-ai priceput.

Nu te-ai priceput!
Am fost rea si n-as fi vrut
Sa te las , ca alta fata,
Sa ma strângi tu sarutata?
Dar m-ai întrebat vreodata?
Ma-nvingea sa te sarut
Eu pe tine! Pe-ntrecut
Chip catam cu viclenie
Sa te fac sa-ntrebi, si mie
Mi-a fost luni întregi mânie
Ca tu nu te-ai priceput.

Nu te-ai priceput!
Zici ca de m-ai fi cerut
Mamei tale nora-n casa,
N-as fi vrut sa merg? E, lasa!
Ca de-o fata cui-i pasa,
Nu se ia dupa parut!
De-ntrebai, ai fi vazut!
Tu sa fi-nceput iubitul,
Ca-i faceam eu ispravitul -
Tu cu pâinea si cutitul
Mori flamând, nepriceput!

Rea de plata                        

Ea vine de la moara;
Si jos în ulicioara
Punându-si sacul, iaca
Nu-l poate ridica.
- "Ti-l duc eu!" - "Cum?" - "Pe plata!"
Iar ea, cuminte fata,
Se si-nvoieste-ndata.
De ce-ar si zice ba?

Eu plec cu sacu-n spate.
La calea jumatate
Cer plata, trei saruturi.
Dar uite, felul ei:
Sta-n drum si se socoate,
Si-mi spune câte toate,
Ca-s scump, ca ea nu poate,
Ca prea sunt multe trei!

Cu doua sa-nvoieste,
Iar unul mi-l plateste,
Cu altul sa-mi ramâie
Datoare pe-nserat.
Dar n-am sa-l vad cât veacul!
Si iata-ma, saracul,
Sa-i duc o postie sacul
Pe-un singur sarutat!

La oglinda                        

Azi am sa-ncrestez în grinda -
Jos din cui acum, oglinda!
Mama-i dusa-n sat! Cu dorul
Azi e singur puisorul,
Si-am inchis usa la tinda
Cu zavorul.

Iata-ma! Tot eu, cea veche!
Ochii? Hai, ce mai pereche!
Si ce cap frumos rasare!
Nu-i al meu? Al meu e oare?
Dar al cui! Si la ureche
Uite-o floare.

Asta-s eu! Si sunt voinica!
Cine-a zis ca eu sunt mica?
Uite, zau, acum iau seama
Ca-mi sta bine-n cap naframa
Si ce fata frumusica
Are mama!

Ma gândeam eu ca-s frumoasa!
Dar cu-mi nu! Si mama-mi coasa
Sort cu flori, minune mare -
Nu-s eu fata ca oricare:
Mama poate fi faloasa
Ca ma are.

Stii ce-a zis si ieri la vie?
A zis: - "Ce-mi tot spun ei mie!
Am si eu numai o fata,
Si n-o dau sa fie data;
Cui o dau voiesc sa-mi fie
Om odata".

Mai stiu eu! Si-asa se poate!
Multe stiu, dar nu stiu toate.
Mama-mi da învatatura
Cum se tese-o pânzatura,
Nu cum stau cei dragi de vorba
Gura-n gura.

N-am sa tes doar viata-ntreaga!
Las' sa vad si cum sa leaga
Dragostea - dar stiu eu bine!
Din frumos ce-l placi ea vine -
Hai, ma prind feciorii draga
Si pe mine!

Ca-s subtire! Sa ma frânga
Cine-i om, cu mâna stânga!
Dar asa te place dorul:
Subtirea, cu binisorul
Când te strânge el, sa îti strânga
Tot trupsorul.

Bratul drept daca-l întinde
Roata peste brâu te prinde
Si te-ntreaba: "Draga, strângu-l?"
Si tu-l certi, dar el, natângul,
Ca raspuns te mai cuprinde
Si cu stângul.

Iar de-ti cere si-o gurita -
Doamne! Cine-i la portita?
Om sa fie? Nu e cine!
Hai, e vântul! Uite-mi vine
Sa vad oare cu cosita
Sta-mi-ar bine?

O, ca-mi sta mie-n tot felul!
Sa ma port cu-ncetinelul:
Uite salba, brâu, si toate!
Si cosite cumparate,
Stai, sa-nchei si testemelul
Pe la spate.

Uite ce bujor de fata -
Stai sa te sarut odata!
Tu ma poti, oglinda, spune!
Ei, tu doara nu te-i pune
Sa ma spui! Tu ai, surata,
Gânduri bune.

De-ar sti mama! Vai, sa otie
Ce-i fac azi, mi-ar da ea mie!
D-apoi! N-am sa fiu tot fata,
Voi fi si nevast-odata:
Las' sa vad cât e de bine
Maritata.

Ca mi-a spus bunica mie
Ca nevasta una stie
Mai mult decât fata, juna,
Ei, dar ce? Nu mi-a spus buna -
Si ma mir eu ce-o sa fie
Asta una!

Brâu-i pus! Acum, din lada
Mai ieu sortu! O sa-mi sada
Fata cum imi sta nevasta?
Aolio! Mama-n ograda!
Era gata sa ma vada
Pe fereastra.

Ce sa fac? Unde-mi sta capul?
Grabnic, hai sa-nchid dulapul
Sa ma port sa nu ma prinda,
Salba jos! Si-n cui oglinda!
Ce-am uitat? Închisa usa
De la tinda.

Intra-n casa? O, ba bine,
Si-a gasit niste vecine,
Sta la sfat? toata-s vapaie!
Junghiul peste piept ma taie;
Doamne, de-ar fi dat de mine,
Ce bataie!

Subtirica din vecini                        

Ea mergea capsuni s-adune,
Fragi s-adune -
Eu sedeam pe prag la noi.
Ea, ca sarpele prin foi,
Vine-ncet, pe ochi îmi pune
Mâinile ei mici si moi,
În ureche-o vorba-mi spune,
Râde lung si fuge-apoi.

Pieptul plin cu mâna-l tine,
Strâns îl tine,
Ca-i piept tânar oi mereu
Ar salta, si-n salt e greu.
Sta pe loc si-i pare bine,
Bate-n palme: - "Te stiu eu:
Nu mai viu! De viu la tine,
Ma saruti si nu mai vreu!"

Eu o chem si-i spui de toate,
Multe toate,
Multe bune si-n zadar.
- "Nu-mi faci capul calindar!
Nu te cred si nu sa poate!"
Eu ma-torc: - "Ei du-te dar!"
Capul mi-l proptesc pe coate,
Stau pe prag, pe gânduri iar.

Stând aoa, un brat ridica,
Blând ridica,
Parul meu, pe frunte dat.
Când ma-nalt ramân mirat.
- "Te-ai întors?" Si, suptirica,
Ea pe piept mi s-a lasat
Si zâmbea cu-n fel de frica:
-"Raule, te-ai suparat?"

Numai una                              

Pe umeri pletele-i curg râu -
Mladie ca un spic de grâu,
Cu sortul negru prins la brâu,
O pierd din ochi de draga.
Si când o vad, îngalbinesc;
Si când n-o vad, ma-nbolnavesc,
Iar când merg altii de-o petesc,
Vin popi de ma dezleaga.

La vorba-n drum, trei ceasuri trec -
Ea pleaca, eu ma fac ca plec,
Dar stau acolo si-o petrec
Cu ochii cât e zarea.
Asa cum e saraca ea,
As vrea s-o stiu nevasta mea,
Dar oameni rai din lumea rea
Îmi tot închid cararea.

Si câte vorbe-mi aud eu!
Toti fratii ma vorbesc de rau,
Si tata-i suparat mereu,
Iar mama, la icoane,
Matanii bate, ?ine post;
Ma blastema: "De n-ai fi fost!
Esti un netot! Ti-e capul prost
Si-ti faci de cap, Ioane!"

Îmi fac de cap? Dar las' sa-mi fac!
Cu traiul eu am sa ma-npac
Si eu am sa traiesc sarac,
Muncind batut de rele!
La frati eu nu cer ajutor,
Ca n-am ajuns la mila lor -
Si fac ce vreau! ai n-am sa mor
De grija sortii mele!

Ma-ngroapa fratii mei de viu!
Legat de dânsa, eu sa stiu
Ca am urâtei drag sa-i fiu?
Sa pot ce nu sa poate?
Dar cu pamântul ce sa faci?
Si ce folos de boi si vaci?
Nevasta daca nu ti-o placi,
Le dai în traznet toate!

Ori este om, de sila cui
Sa-mi placa tot ce-i place lui!
Asa om nici vladica nu-i
Si nu-i nici împaratul!
Sa-mi cânte lumea câte vrea,
Mi-e draga una si-i a mea:
Decât sa ma dezbar de ea,
Mai bine-aprind tot satul!