|
Carti Personalizate
Impresii clienti!!!
Exemple carti (pdf, foto)
Dedicatii pt cadouri/carti
Comanda carti
Cat costa
Carti personalizate
Declaratii de dragoste
Fantezii
Poezii de dragoste
Citate de dragoste
Poezii+Citate
Love poems
Te iubesc
Poezii pt copii
Colinde Craciun
Texte proprii
Cadouri personalizate
Caricaturi, portrete
Rame, suporturi foto
Bijuterii personalizate
Ceasuri personalizate
Ursuleti personalizati
Haine personalizate
Incaltaminte personalizata
Genti, posete, ghiozdane
Perne (special!)
Umbrele personalizate
Sepci, cravate, accesorii
Paturi, perdele dus
Gadgeturi personalizate
Puzzle-uri, carti de joc
Diplome, medalii, trofee
Alte suprize personalizate
Idei Cadouri
200 cadouri personalizate!
Cadouri el/iubit
Cadouri ea/iubita
Ziua Indragostitilor
Cadouri 8 martie
Cadouri majorat
Cadouri mama
Cadouri Craciun
|
Ion Minulescu
Poezii de dragoste
De
ce-ti sunt ochii verzi -
Coloarea wagnerianelor motive -
Si
parul negru ca greseala imaculatelor fecioare?
De ce-ti sunt buzele
patate de violete trecatoare?
Si mâinile de ce-ti sunt
albe ca albul tristelor altare
Din Babilon,
Si din
Ninive?
De ce, când plângi,
În plânsu-ti moare
o-ntreaga lume de petale
De trandafiri,
De
chiparoase,
De nuferi albi
Si crizanteme?...
De
ce, când plângi,
Cu tine plânge tristetea blondelor opale,
Iar tortele aprinse-n umbra castelelor medievale
Se sting suflate ca
de groaza demoniacelor blesteme?...
De ce, când cânti,
Cu
tine cânta un infinit de armonii
Ce navalesc tumultoase
Din
golul zarilor,
Din astre,
Din zborul pasarilor
albe,
Din fundul marilor albastre,
Din lumea mortilor,
Din lumea parerilor de rau târzii?
Si când stai
ochi în ochi cu-amantii - poeti
Ce-ti cânta ochii,
Parul
Si buzele -
Când te-nfioara cuvintele ce n-au fost
spuse,
Când in penumbra violeta a trioletelor apuse
Pui
într-o cumpana Minciuna
Si-ntr-alta cumpana-Adevarul,
De ce
te pleci spre cel mai tânar dintre poeti,
Si-i strângi cu
sete
În palme capul,
Ca-ntr-o gheara de vultur însetat de
sânge,
Si dintii tai
De ce-i picteaza, în rozu-obrajilor,
motive
Asiriene,
Din poemul trait de sfintele
poete
În noaptea-altarelor pagâne
Din Babilon
Si
din Ninive?...
Tu crezi c-a fost iubire-adevarata...
Eu cred c-a
fost o scurta nebunie...
Dar ce anume-a fost,
Ce-am vrut sa
fie
Noi nu vom sti-o poate niciodata...
A fost un
vis trait pe-un ?arm de mare.
Un cântec trist, adus din alte
tari
De niste pasari albe - calatoare
Pe-albastrul razvratit
al altor mari
Un cântec trist, adus de marinarii
Sositi din
Boston,
Norfolk
Si New York,
Un cântec trist, ce-l
cânta-ades pescarii
Când pleaca-n larg si nu se mai întorc.
Si-a fost refrenul unor triolete
Cu care-alt'data un poet din
Nord,
Pe marginile albului fiord,
Cersea iubirea blondelor
cochete...
A fost un vis,
Un vers,
O
melodie,
Ce n-am cântat-o, poate, niciodata...
.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Tu crezi c-a fost
iubire-adevarata?...
Eu cred c-a fost o scurta nebunie!
Eu stiu c-ai sa ma-nseli
chiar mâine...
Dar fiindca azi mi te dai toata,
Am sa te
iert -
E vechi pacatul
Si nu esti prima
vinovata!...
În cinstea ta,
Cea mai frumoasa din
toate fetele ce mint,
Am ars miresme-otravitoare în trepieduri de
argint,
În pat ti-am presarat garoafe
Si maci -
Tot flori însângerate -
Si cu parfum de brad patat-am dantela pernelor
curate,
Iar în covorul din perete ca si-ntr-o glastra am
înfipt
Trei ramuri verzi de lamâita
Si-un ram uscat
de-Eucalipt.
Dar iata,
Bate miezul
noptii...
E ora când amantii,-alt'data,
Sorbeau
cu-amantele-mpreuna otrava binecuvântata...
Deci
vino,
Vino si desprinde-ti din pieptenul de fildes parul,
Înfinge-ti în priviri Minciuna
Si-n caldul buzei Adevarul
Si
spune-mi:
Dintre câti avura norocul sa te aiba-asa
Câti au
murit
Si câti blesteama de-a nu te fi putut uita?...
Eu stiu c-ai sa ma-nseli chiar mâine...
Dar fiindca azi mi
te dai toata.
Am sa te iert -
E vechi pacatul
Si
nu esti prima vinovata!...
Deci nu-ti cer vorbe-mperecheate
de sarutari,
Nu-ti cer sa-mi spui
Nimic din tot ce-ai spus
la altii,
Ci tot ce n-ai spus nimanui.
Si nu-ti cer patima
nebuna si fara de sfârsit,
Nu-ti cer
Nimic din ce poetul
palid
Cerseste-n veci de veci, stingher,
Voi doar sa-mi
schimbi de poti o clipa
Din sirul clipelor la fel,
Sa-mi
torni în suflet înfinitul unui pahar de hidromel,
În par sa-mi
împletesti cununa de laur verde
Si în priviri
Sa-mi
împietresti pe veci minciuna neprihanitelor
iubiri.
Si-asa
tacuti -
Ca doua umbre, trântiti pe maldarul de flori -
Sa-ncepem slujba-n miez de noapte
Si mâine s-o sfârsim în
zori!
De când
te-astept!...
Sunt ani...
Si anii, ce lungi î?i par când
n-ai cu cine
S-asculti ciudatele romante ce plâng viorile-n
surdine...
Si violetele apusuri ce triste-ti par când n-ai cui
spune
Ce-nfiorari plutesc în zare
Si-n plânsul celor patru
strune!...
. . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . .
. . . . . . . . .
Te-am asteptat la-ncrucisarea potecilor
pe care-alt'data
Multaoteptatele amante soseau grabite sa-si
sarute
Amantii,
Ce-asteptau în umbra, tacuti ca niste statui
mute...
Si câte primaveri, de-a rândul, castanii rosii nu-mi
vestira
Ca nimeni n-a trecut pe-acolo
Si-n zare nimeni nu
s-arata!...
Te-am asteptat pe tarmul marii -
Pe
tarmul nalt ca si terasa
Castelului regesc, pe care un print si-ar
astepta mireasa...
Dar valurile, stiutoare de soarta celor ce
pornira
Spre tarmul unde stam de straja,
Când le-ntrebai ce
stiu de tine,
Îmi spusera c-astept zadarnic...
Si azi
viorile-n surdine...
Ce-mi plâng ciudatele romante
Mai trist
de cum le plânse ieri,
Par lacrimi picurate-n cupa netalmacitelor
dureri...
Si-ai sa ma uiti -
Ca prea departe
Si prea
pentru mult timp pornesti!
Si-am sa te uit -
Ca si uitarea e
scrisa-n legile-omenesti.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. .
Cu ochii urmari-vei tarmul, topindu-se ca noru-n zare,
Si ochii-ti lacrima-vor poate
Trei lacrimi reci de calatoare
;
Iar eu pe tarm
Mâhnit privi-voi vaporu-n repedele-i
mers,
Si-ntelegând ca mi-esti pierduta,
Te-oi plânge-n
ritmul unui vers.
Si versul meu
L-o duce poate
vreun cântaret pâna la tine,
Iar tu -
Cântându-l ca si
dânsul,
Plângându-l, poate, ca si mine -
Te vei gândi la
adorata în cinstea careia fu scris,
Si-uitând ca m-ai uitat,
Vei smulge din cadrul palidului vis
Întunecatu-mi chip,
Ca-n ziua când te-afunda vaporu-n zare
Si când din ochi lasai sa-ti
pice
Trei lacrimi reci de calatoare!
In cinstea ta
-
Cea mai frumoasa si mai nebuna dintre fete,
Voi scri trei
ode,
Trei romante,
Trei elegii
Si trei
sonete.
Si-n cinstea ta, -
Cea mai cantata din cate-n
lume-au fost cantate, -
Din fiecare vers voi face
Cate-un
breloc de-argint, în care
Gandirile-mi vor sta alaturi, ca niste
pietre nestimate
De-a pururi incrustate-n bronzul
Unei
coroane princiare! ...
Din tara-n care dorm de veacuri vestitii
Faraoni,
Din tara
In care Sfincsii stau de vorba cu Nilul
sfant
Si cu Sahara,
Din tara-n care palmierii
Vestesc arabilor furtuna
Si caravanelor pierdute
Ca nu se
mai întorc nici una,
Din tara asta minunata
Tacuta,
Trista
Si bizara,
Iti voi aduce trei
smaralde nemaivazute-n alta tara,
Trei perle blonde, pescuite de
Negri-n golful de Aden,
Si trei rubine-nsangerate, ascunse
toate-ntr-un refren
De Triolet,
Pe care nimeni nu-l va
intelege, - fiindca nu-i
In lume nimeni sa-nteleaga simbolul
Trioletului! ...
Iubire, bibelou de portelan,
Obiect cu existenta efemera,
Te
regasesc pe-aceeasi etajera
Pe care te-am lasat acum un
an...
Iti multumesc!...
Dar cum?... Ce
s-a-ntimplat?...
Ce suflet caritabil te-a pastrat
In lipsa
mea,
In lipsa ei,
In lipsa noastra?...
Ce demon
alb,
Ce pasare albastra
Ti-a stat de veghe-atita
timp
Si te-a-ngrijit
De nu te-ai spart
Si nu te-ai
prafuit?...
Iubire, bibelou de portelan,
Obiect
de pret cu smaltul nepatat,
Ramii pe loc acolo unde esti...
Sa nu te misti...
Si daca ne iubesti --
O!... daca ne
iubesti cu-adevarat --
Asteapta-ne la fel inca un
an...
Un an macar...
Atât...
Un singur
an...
Iubire, bibelou de portelan!...
Ca ne iubim - si-o stie lumea toata -
E-adevarat;
Dar cat ne vom iubi
Nici noi nu stim,
Nici lumea nu va sti ...
Si nu va sti-o, poate, niciodata
...
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
.
Ne-am cunoscut în tara-n care-alt'data
Manon Lescaut iubi
pe Des Grieux,
Intr-un amurg de toamna, orchestrate
In
violet,
In alb,
In roz
Si-n bleu.
Si
ne-am iubit intaia oara-n parcul
In care Nimfele de marmura
privesc,
Cu ochii-ntrebatori, catre peluza
Pe care-un Zeu
isi pregateste arcul,
Sa-si bata joc de cei ce-l ocolesc ...
Si ne-am iubit! ...
Ti-aduci aminte?...
Bluza -
Ah! ... Bluza ta pe sanu-ti decoltat
Parea un peplum de matase,
sfasiat
Pe sanul unei Venere ce moare! ...
Si ne-am iubit
cu-atata nebunie.
Ca statuele albe ne-au privit
Cu ochi
gelosi,
Iar zeul a-mpietrit
In mana cu-o
sageata-otravitoare! ...
Si ne-am iubit,
Si-azi toata lumea
stie
Ca ne iubim ...
Dar cat ne vom iubi
Nici noi
nu stim,
Nici lumea nu va sti! ...
In tine-mi pun toata speranta
Si-ti zic:
- De-acum pentru mine fii totul
Iar eu
Voi fi pentru tine
acelasi ateu,
Ce-afara de tine nu crede-n nimic.
Fii totul
-
Trecutul, cu mortii de ieri
Ce dorm la raspintii, de
salcii umbriti,
Si ziua de miine, cu noii veniti
Ce rid pe
mormintul defunctei Dureri...
Spre norii de-arama, pe-naltele
scari
Urca-vom --
Din goluri în goluri pribegi,
S-ajungem în tara în care sunt regi:
Nimicul,
Eternul,
Si-Albatrosul din zari...
Si-acolo-n gradina în
care nu cresc
Decât matragune,
Cucute
Si
laur,
Surbi-vom cu sete din cupe de aur
Iubirea topita-n
Albatrosul ceresc!...
Iubire, bibelou de
portelan!...
Ca sa-ajung
pana la tine, i-am zis calului:
- Grabeste ...
Pune-ti aripi
ca în basme
Si te-nalta pana-n nori ...
Tot mai
sus,
Tot mai departe -
Ca sireagul de cocori
Ce
pluteste colo-n zare! ...
Haide, calule, grabeste! ...
Ca sa-ajung pana la tine, i-am zis vantului:
- Da-mi
mana
Si taraste-ma cu tine pana unde poti patrunde -
Pana-n
zarea-nsangerata unde soarele s-ascunde...
Ca s-ajung cat mai
degraba,
Haide, vantule, da-mi mana! ...
Ca
sa-ajung pana la tine, i-am zis mortii:
-- Mergi-nainte
Si
coseste-mi fara mila tot ce-i viu
Si-mi tine calea ...
Netezeste-mi muntii-n zare
Si-umple-mi de cadavre valea
Dintre ea si mine -
Haide! ... Haide, moarte, mergi-nainte! . .
.
Ca sa-ajung pana la tine,
Pentru tine-au obosit
Calul,
Vantul,
Moartea -
Toate mi-au
facut pe voie;
Dar . . .
Dintre cutele perdelei, ochii-ti
verzi nu-mi mai rasar,
Strunele ghitarei-s rupte
Si . . .
romanta s-a sfarsit!
Nu-i nimeni...
nimeni sa ne vada si sa ne-auda
Nu pleca.
Da-mi degetele-ti
inelate sa le sarut ca si-altadata,
Da-mi degetele-ti inelate
-
Poeme-n pietre nestimate -
Vreau sa le-nvat pe dinafara si
sa le cânt,
Da-mi mana toata.
Caci nu-i în tot salonul alta,
asa, la fel ca mana ta.
Ramai cu mine toata seara ...
Ce-ti
pasa daca-o sa sfarseasca
Orchestra valsul? ...
Tu nu
stii
Ca nu-i în tot salonul altul la fel cu mine sa
iubeasca?
Deschide-ti bratele -
Altarul în care ma-nchinam
alt'data -
Deschide-ti bratele si prinde-mi în ele
bratele-obosite.
Apleaca-ti gura-nsangerata,
Si
sarutarile-ti aprinse inseamna-le pe obrazu-mi pal.
Inseamna-le la
rand, sa-mi steie pe veci de paza,
Neclintite,
Ca pasarile
legendare pe malul lacului Stymfal!...
Pe buzele-mi rosii port si-astazi
stigmatul
Dezastrelor mute din ultima seara...
Pe buzele-mi
rosii - apusuri de vara -
Port urmele luptei pierduta-n
palatul
Eternului Mâine
Si fostului Ieri!...
Mi-ai spus într-o seara ca-i ultima seara!...
Vai!...
Ultima seara ce trist se sfârsea...
Te vad parca si-astazi
învinsa,
Culcata,
Pe-aceeasi araba si veche sofa,
Cu pleoapele-nchise,
Cu gura-nclestata
Si mâinile-n cruce ca
doua stindarde
Salvate din focul cetatii ce arde!...
Sarmana învinsa de însusi învinsul
Vointelor
tale...
Suprema chemare
Ce-si pierde zigzagul în gesturi ce
mor...
Lumina nocturna de stea cazatoare...
Pe buzele-mi
rosii priveste stigmatul
Dezastrelor mute din ultima seara
Si-asculta-ti a luptei stridenta chitara
Cum plânge,
Si-n
urma, cum moare-n palatul
Eternului Mâine
Si fostului
Ieri!...
Sunt glasuri de clopot ce parca te cheama
Si glasuri de streanguri ce scârtâie-n vânt...
Un glas de
frânghie si-un glas de arama
Se zbat împreuna,
Si doua
sentinte
Topite sunt parca-ntr-un singur cuvânt:
"Amantul te
minte"...
"Amantul te minte"...
Si-n viata, acelasi etern
Început
E doar profanarea acelor Sfârsituri,
Traite
Si-apuse cu cei din trecut!
Când vei vedea-ntre geamuri, la fereastra,
O cupa
de cristal,
Si-n cupa de cristal, o floare-albastra -
Simbolul unui rendez-vous banal -
Oricine-ai fi, sa intri fara
teama,
Caci gura mea te-asteapta
Si trupul meu te
cheama!...
Necunoscut, sau prieten vechi,
Nu-mi
pasa!...
Oricine-ai fi, tu poti intra oricând la mine-n
casa,
Caci casa mea e casa tuturora,
E madrepolul magic de
margean
Spre care navile-si îndreapta prora,
Sa-si
caute-adapost în plin ocean...
Si-asa cum sunt -
Femeie sau fecioara,
Plebeie anonima sau regina -
Eu te
primesc cu-aceeasi simpatie
Si-oricine-ai fi,
Al meu esti pe
vecie!
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Bine-ai
venit, preludiu de chitara!...
Bine-ai venit, final de
mandolina!...
Opreste-ma!...
Nu ma lasa
Sa te
sarut,
Caci gura mea
În clipa-n care îti saruta
gura
Îti soarbe lacoma si respirarea
Cu care-ti prelungesti
caricatura
Pe care bunul Dumnezeu
Ti-a creionat-o dupa
chipul sau -
Asa cum i-a dictat-o inspirarea!...
Opreste-ma!...
Nu ma lasa
Se te sarut,
Caci gura
mea
E gura care nu saruta
Decât cu sarutarea muta
A celor ce,-mpacati cu cele sfinte,
Pornesc cu
talpile-nainte
Si-n gura cu câte o floare,
Culeasa-anume
pentru cine moare!...
Opreste-ma!...
Nu ma
lasa
Sa te sarut,
Caci gura mea
Saruta fara... "va
urma".
Iar mâine-n zori când voi pleca,
În gura
mea
Cu respirarea ta,
Nu-ti voi lasa - drept amintire
-
Decât portretul meu pe poarta,
O zi de doliu-n
calendar,
Nota de plata la dricar
Si... "Vesnica ta
pomenire"
Pe fundul celor opt pahare
De tuica
fiarta,
Golite dupa-nmormântare
De cei opt ciocli ce-?i
purtara
Cosciugul în spinare.
Opreste-ma!...
Nu ma lasa
Sa te sarut,
Caci gura
mea
N-a sarutat decât aoa
Cum a vrut Ea...
ai tot
asa va saruta mereu,
Fiindca - fatal - nu sarut Eu,
Saruta
numai Gura mea...
|
Texte de dragoste
Declaratii de dragoste
Mesaje de dragoste
Citate de dragoste
Poezii de dragoste
Texte inspirationale
Sms de dragoste
Speciale
Blog CadouriDeDragoste
Noutati cadouri
Promotii cadouri
Newsletter
Colaboratori
***
|
|
