Mama lasa-ma sa zbor
Sa m-avant spre stele
Vreau sa le omor,
Sa le jupoi de piele
Ca-mi stau in calea-mi spre-absolut!
De-a lor plete am sa ma prind
Si-un pumnal tandru sarut
Le-a asterne peste gand.
Vantul urla-nebunit,
Copaci cancerosi se zvarcolesc,
Si ma gandesc cat am iubit
Ura din sufletul omenesc;
Zapada uscata
Peste casele ofilite
Se asterne ca o pata
Pe chilotii unei fete.
Iar eu cuprins de febra
Ratacesc cu mintea viermuind
Si visand ma cred o lepra
Prin orase bantuind.
Doar noaptea rece si cleioasa,
Haine de doliu purtand,
Ca o mama prea nervoasa
Ma-ndeasa intr-al ei vesmant.
Ah! intunerec pustiu
Ce bun prieten imi-esti!
Te cunosc de cand ma stiu
Doar tu stii sa ma-ngrozesti.
Vei fi vesnic in jurul meu
Si-ti promit - la greu si la rau -
Imi vei fi complice mereu
Si-n lume voi fi apostolul tau!
Dar voi, stele reci pe bolta stinse
Stati ca merele in meri
Si-asteptati neatinse
Sa va umpleti de viermi!
Uite luna fara reazem
Ca un avorton de soare
Parca scapata dintr-un harem
Sta sa cada peste mare
Ah grei ochi v-aud cum gemeti:
"Jos cu stele uscate
Peste noi nu va mai ardeti
Maruntaiele stricate!"
Dar privind cu ochi sticlosi
Tot la cerul cangrenat
Simt cum oameni fiorosi
Ma privesc si deprimat
Scot cutitul si pornesc
In noapte la vanat.
